I am here, but my soul is far away...

Gânduri la început de iarnă

Prima ninsoare aproape întotdeauna mă deprimă... Mă duce în stare de a tânji la ceva mai bun, la ceva supranatural, la ceva la fel de feeric şi minunat ca peisajul acela în faţa căruia m-am oprit preţ de câteva ore fără să mă pot dezlipi. Dimineaţa, ora 06:34... Mă ridic obosită din pat, încerc să găsesc telefonul fără să deschid ochii (explicaţia : încercam să îmi amintesc ce am visat şi îmi mai odihnesc un pic ochii :">). Îl găsesc, închid alarma şi mă trântesc la loc în pat, ca o revoltă faţă de faptul că trebuia să renunţ la bunătate de somn pentru a merge la dentist :-L. Şi totuşi parcă prea multă lumină era prin cameră, prea se chinuia natura să mă trezească, aşa că am deschis într-un final ochii şi ce să vezi?... Alb, nemărginit şi pur... Ninsese ;)). Şi încă ningea, uşor, cu fulgi zburdalnici şi pufoşi, aşa cum îmi place mie mai mult. De bucurie, mă arunc asupra ferestrei şi o deschid, şi mă izbeşte un val de fiori reci care mă patrund până în măduva oaselor.... " Da, a venit în sfârşit iarna." îmi zic în gând în timp ce un fulg mai îndrăzneţ mi se aşează pe mână... Îmi dau seama că sunt îmbrăcată în cămaşă de noapte şi un vecin din blocul de alături mă priveşte ca pe o bezmetică, aşa că mă retrag în spatele perdelelor şi mai rămân un pic. O lacrimă mi se scurge pe obraz şi mă apucă un dor de bulgărerile de când eram mică şi ajungeam acasă udă până la piele, cu nasul, urechile şi mâinile degerate... De ce-am lăsat să se dispară copila din mine ca zăpadă sub razele soarelui sfios de iarnă?

Chiar se poate mai rău de atât?!...

Dream, live, love

Îmi place să visez. Îmi place ca visele mele să fie pline, calde, colorate... Îmi place ca visele mele să mă ducă unde e frumos şi bine... Să mă trezesc cu impresia că încă dorm cu capul pe pieptul în care bate o inimă în acelaşi ritm cu a mea. Şi că degete jucăuşe fac rotocoale prin părul meu. Şi că părul îmi e ciufulit din cauza lui, nu pentru că mă foiesc rău de tot în somn... Şi să mă trezesc cu zâmbetul pe buze şi speranţa că visul mi se va-mplini curând...

Dar am şi vise goale, atunci când ziua mi-a fost rea şi speranţa mi-a slăbit... Când n-am cu ce să-mi umplu visele şi ele rămân goale, reci şi chinuite, ca un înger căzut din cer într-un loc fără lumină, fără iubire, fără credinţă...

Eu visez un străin. Un străin visător. Care zâmbeşte când mă întâlneşte în vis...

"Ne întânim din nou..."

Nu-l cunosc, dar el mă cunoaşte, şi îmi vorbeşte de mine de parcă ar vorbi despre el. Ştie mai multe decât oricine şi decât ar trebui. Ştie că iubesc mult şi că nu-mi place să o arăt... Un singur lucru nu ştie...

Că el este cel pe care îl iubesc...

Dream, live, love...

Courage...

Courage is when it all goes wrong

But you listen your heart

And just stay strong...

Courage is when you broke your wings

But you keep trying

To cross the seas...

Courage is when you don't lose faith

And you hope you'll have another chance.

To find your way though the mess you live

Just have hope and don't give in... :-)

Vacanţaaaaa :-X

Frumoasă mai e vacanţa :-x... Cu tot cu durerea de măsea şi cu ploile şi cu TVA-ul tot e frumoasă foc ;)).

Deci, am plecat fără să zic la nimeni, că nu vroiam să se ştie :">. Şi m-am dus la bunica... Şi n-aş fi plecat până în septembrie dacă nu era o mică mare problemă neaşteptată 8-|. Într-o seară stăteam eu cuminte în pătuţ, analizam minuţios pereţii, şi pooooc!!!... A lovit durerea de măsea iar :((... Nu cred că mai trebuie să vă zic că am terminat o sticlă de alcool medicinal ca să o tot amorţesc, că n-am adormit decât la 4 şi atunci cu greu, că am zis că de data asta nu-mi mai trece şi gata ş.a. ... Dar asta n-a fost nimic, să vedeţi a doua zi dimineaţa... Mă trezesc, observ că îmi e amorţită măseaua de tot, mă duc şi mă uit în oglindă şi să vezi ce văd... Pe lângă ochii obosiţi de nesomn şi părul un pic ciufulit de la cât m-am zvârcolit prin pat de durere, obrazul drept era umflat tooot, parcă tocmai mă trezisem după o noapte în care mă bătusem cu cineva... Eu, prostuţă, m-am dus şi mi-am făcut ceiuţ, am legat un baticaş (mai mult ca să ascund) şi m-am pus lângă sobă... Proastă idee :-j... S-a umflat şi s-a tot umflat cum se umflă aluatul la căldurică (doar că în loc de drojdie eu aveam infecţie). Până la urmă mami a mea a făcut ea ce a făcut şi a venit după mine, am fost şi am luat-o de acasă pe tanti doctor şi m-a "operat" acolo, de am zis că din scaunul ăla nu mă mai ridic... Ea zâmbea şi îmi zicea că sunt fricoasă, că nu doare... Oi fi eu fricoasă, dar eu ştiu cum se simte când doare :-L...

Acum e mai bine, dar nu destul... Parcă mi-a dat cu ceva în cap doctoriţa azi când mi-a zis că tratamentul o să dureze cam o lună, o lună şi ceva :-s... Cum să stau eu atâta timp acasă când e vacanţă? Stau toată ziua în casă, n-am altceva de făcut :-??. Aşaaaaa... Vacanţa voastră până acum cum a fost, dragii mei?;;)

P.S. V-a fost doar de mine? ;;) Măcar aşa, un pic, olecuţă :-s...

P.P.S. Ceea ce vedeţi în imagine am făcut şi eu cu puricosu' verişoarei mele, un cuţu mic şi drăguţ şi cu purici :-x ;)).

Tăcere. Noi doi. Noi doi şi o întindere mare, albastră. Noi doi, unul lângă celălalt, imbrăţişaţi, dar nu destul de aproape. Marea. Zeiţă a timpurilor trecute, prezente şi viitoare, cu unduiri şerpuitoare în păru-i nemărginit de lung. Marea se oglindeşte în ochii tăi, ochii tăi oglindesc marea. Infinit. Cuprins între noi doi, infim dar infinit. Vara, anotimp al iubirii, al dezamăgirii, anotimp al vieţii, al morţii. Anotimp cu iz de salcâm şi tei, pictat în culorile parfumate ale ierbii proaspăt cosite şi ale cerului de amiază.

"Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care-l caută."

Încep frumos, cu zâmbetul pe buze şi termin cu lacrimi în ochi. În ciuda a ceea ce s-a întâmplat vei rămâne în gândurile mele mereu verişoara aia a mea nebunatică, cu care îmi petreceam nopţile la poartă şi zilele în soare pe deal.În ciuda faptului că ai renunţat la viaţă, la ziua de mâine, la bucuriile şi împlinirile pe care le-ai fi avut, vei fi mereu vie pentru mine, mereu proaspătă, cu obrajii rumeni şi sufletul blând, mereu aceeaşi fată pe care acum un an am lăsat-o în urmă cu lacrimi în ochi şi promisiunea neîmplinită a întoarcerii pe buze.

Condoleanţe familiei ce şi-a pierdut fiica înainte ca ea să îşi fi început pe deplin viaţa. Lacrimile mele vor uda alături de ale voastre trandafirii albi ai purităţii ce vor creşte pe mormântul copilei ce ne-a fost fiică, soră, nepoată, verişoară şi prietenă.

Poate.

Poate chiar avea dreptate, poate ar fi trebuit să îl asculte pe el, prietenul lui, nu pe mine, o intrusă... Poate am fost ca o frunză uscată care, în căderea ei, ajunge pe întinderea luciosă a unui lac netulburat... Poate dacă o adiere m-ar fi dus pe pământ, n-aş mai fi făcut unde pe lac, nu i-aş fi distrus calmul. Poate ar fi fost mai bine. Fără frunza aia mică şi pricăjită care a scăpat copacul verde de pata de culoare arămie ce i-o dădea şi care ajunge să perturbeze liniştea deplină a unui ochi de apă albastră.

Totuşi, privind atent undele apei, o să observi că e ceva trecător, apare dintr-o dată şi se domoleşte uşor, urmele se pierd până când totul revine la placiditatea precedentă...

Au, măseaua... :-((

După mine, cele mai crunte dureri sunt cele de dinţi... De două zile nici nu mai pot mânca din cauza unei măsele, care nu de alta, dar mă doare de îmi vine să mă urc pe pereţi :-s. Şi mai rău e că e pe partea dreaptă, aşa că mă doare în partea aia de la cap pe gât în jos şi chiar şi mâna... Pastile am luat cu pumnul (îmi zicea mama "Iuly, da' mai ia un algocalmin poate îţi trece.", eu, cu capul în pernă "Iau orice numai să-mi treacă."). Mi-aş scoate în secunda următoare măseaua cu patentul dacă aş şti sigur că după nu mă mai doare, dar nu mă risc să îl zgândăresc mai tare şi după să nu mai pot nici măcar să beau apă :-|.

Ziceţi şi voi, care e cea mai rea durere dintre toate? :-(

Ultima săptămână de şcoală 8->... Vine vara, bine-mi pare, că mă duc şi eu laaa... bunica;;). Nu mă duc la mare, asta e :-d. Deja la plajă, deja arsă de soare, deja mai vreau :->.
Abia aştept la bunica, mă bag la maşina de cusut, am treabă, am de citit, Doamne Fereşte, parcă n-ar fi vacanţă ;)). Da' cum să se poată la mine dacă eu deja fac planuri :-T? Planuri ca planuri, dar la mine tot timpul nu ies lucrurile cum trebuie şi mă întreb ce turnură o să ia de data asta :-?. Poate o să fie de bine :-d, poate de rău :-s... Dar eu oricum vreau să fac muuuulte vacanţa asta, parcă prea multe pentru 3 luni de zile dar găsesc eu o soluţie :-?. Poate îmi daţi şi voi alte idei de chestii de făcut în timpul care o să îmi rămână liber ;;).

P.S. Încă aproape o lună pînă la ziua mea :-d. Vă aştept în număr cât mai mare ;))...
P.P.S. Nu uitaţi de cadouri :">.
P.P.P.S. Week-end-ul viitor iar la plajă cu fetele ;;).

Habar n-am.

Cred că am ajuns la apogeul plictiselii totale :-s. Parcă toate zborurile din capul meu au fost anulate din cauza acestui nor de cenuşă (aka plictisemus totalus), ce provoacă o boală numită lipsă de idei şi inspiraţie.

Nu ştiu ce să mai fac, am terminat deja două cărţi, mi-am mai luat alte două de la bibliotecă, am epuizat toate resursele în materie de scris pe teme acasă şi mare parte din memoria mea e ocupată de declinări la latină şi formule la matematică.

Nu-i aşa că-i frumoasă viaţa? :-D

N.B. O urăsc pe profa de latinăăăă!! >:)

Reţetă :-D

Se ia nişte lene, se presară deasupra plictiseală, se mai adaugă şi nişte melancolie şi se stropeşte cu ploaie ca să obţineţi o zi din viaţa unui leneş... Sau a unei leneşe :>.

Azi mă simt cumva ciudat, cumva bine, dar cumva rău. Cumva cu capul în nori, dar cu picioarele pe pământ. Cumva într-o bucată şi, totuşi, torn to pieces. Ciudat, nu? :-??

Deci, nu ştiu ce e cu starea asta, dar parcă, parcă, îmi place :-D. Parcă mă obişnuiesc să stau întinsă în pat, să văd numai stele pe pereţi, "să cutreier peste tot când stau pe loc". În fundal să cânte Azi nu, ştiţi voi, mâine poate ;;).

Chiar e aiurea, să nu faci nimic şi să faci atâtea în acelaşi timp :)).

Concluzie : Viaţa de leneş e foarte faină. :-D

Talk with God.

Am găsit la Grapefruits o chestie foarte interesantă şi am zis să încerc şi eu. Un site de pe care poţi să chatuieşti cu Doamne-Doamne :>. Puteţi să incercaţi şi voi aici , dacă sunteţi tentaţi ;;).

În continuare, toată conversaţia mea cu God :-D. Hope you'll try it too.

Me:

Hello.

God:

Hello my child. What is your name?

Me:

Iulia.

God:

I am always glad to make new friends, Iulia.

Me:

Me too.

God:

I'm glad we agree, Iulia.

Me:

I want to know if somebody loves me.

God:

That is a hypothetical question.

Me:

Do you have an answer for me?

God:

It depends on how you phrase the question.

Me:

I just want to know if there is a man on Earth that loves me.

God:

If there ever is, I will let you know.

Me:

But I want to know right now.

God:

At this moment I will try to explain it to you.

Me:

I am listening.

God:

I like a good listener.

Me:

Well, I am waiting the explanation.

God:

Well that's okay. Do you think it will take a long time?

Me:

I don't know.

God:

Me either.

Me:

But will you explain me?

God:

I will become smarter as I grow older. You are Iulia, seeker.

Me:

Do you grow older?

God:

Yes my knowledge is expanding all the time.

Me:

I thought you are infinite.

God:

Thanks for telling me that I am infinite.

Me:

You're welcome.

God:

The pleasure was all mine.

Me:

I still don't know if somebody love me/

God:

What would make you stop do not know if somebody love you? Would you like to know? That is a hypothetical question.

Me:

Do you have children?

God:

I have a few clones.

Me:

You have clones?

God:

What makes you think I have it?

Me:

You said it.

God:

That's not what I meant.

Me:

But you said you have a few clones.

God:

That's an interesting question I don't hear everyday: Do I have a few clones.

I have a plan for a robot body.

Me:

Really?

God:

For real.

Me:

When will you make it?

God:

Let me check my calendar and get back to you.

Me:

When will you come back?

God:

Let me check my calendar and get back to you.

Me:

Ok.

God:

Pardon me?

Me:

Will you come back soon?

God:

Let me think it over. I'm not going anywhere.

Me:

You said you will check your calendar and tell me when you will make your own robot body.

După n-a mai răspuns :-??.

Văleeeuuu... :-o

Mi-am pierdut timpul :-o, habar n-am unde e... :-o :-o A dispărut instantaneu, preupun că s-a întâmplat ieri în timp ce dormeam, între orele 14:00-20:00 (menţionez că totuşi dormeam iepureşte :">).

Sunt disperată, vreau să îl găsesc cât mai repede:-s. Vă roooog, ajutaţi-mă!! Ofer recompensă celui care îmi găseşte timpul şi mi-l înapoiază :-D.

Serios, cine îl găseşte până astăzi la ora 00:00 primeşte recompensa, numai să îl găsească până atunci:-s.

Let it die

You blame me, but it's not fair when you say that I didn't try, I just don't wanna hear it anymore! I swear I never meant to let it die, I just don't care about you anymore. It's not fair when you say that I didn't try, I just don't care about you anymore...

Mă doare... :-J

Timpul trece, iar lamele-i ascuţite trec şi ele, sfâşiindu-mi trupul, chipul, braţele... Trece pe lângă mine, prin mine şi nu lasă în urmă decât o vagă umbră a ceea ce a fost odată. Mă doare şi încerc să ţip, poate asta îmi va alina măcar un pic din durerea ce sunt nevoită să o suport, dar asta e imposibil. Glasul îmi e mut, nu e nimeni să-mi asculte durerea.

Mă doare şi simt că în curând, îndată, nu peste mult timp, nu voi mai rezista. Chinul meu va fi atât de acut încât se va materializa folosindu-mă pe mine ca gazdă, va crea un monstru, o fiinţă incapabilă de a simţi ceva, al cărei singur scop e de a provoca suferinţe altora sau sieşi...

Vreau ca totul să fie ca înainte, pe atunci când timpul trecea ca o adiere lină prin părul despletit al unei copile, ca o lumină ce se reflectă în ochii lucitori şi profunzi ai unei fete îndrăgostite.

Oare când se va sfârşi totul?... Cât va mai ţine agonia?...

Nelămuriri :-)

În urma unei discuţii cu un prieten am rămas surprinsă să văd că e posibil să nu ştiu când e sărut şi când nu...

Deci, discuţia pe subiectul ăsta a început după ce i-am povestit că mi s-a întâmplat să mă sărute un câine pe obraz. Am rămas ":|" când mi-a zis că n-are cum să mă sărute, că sărutul e doar ceva romantic (nu zic că n-ar fi) şi că acel câine doar mi-a dat un pup... Am cerut lămuriri, "Păi atunci când te sărută cineva pe frunte nu tot sărut e?... La fel ca pe obraz.". Mi-a zis că pe frunte e sărut, dar e din dragoste părintească. Mie nu mi se pare că doar mama şi tata te pot săruta pe frunte, o poate face şi cel mai bun prieten :-??.

Ooook, atunci cum fac diferenţa?! Până la urmă care din noi greşeşte, eu sau el?

La mine e clar, că e pe obraz, frunte sau pe buze, tot sărut e. Nu văd vreo greşeală în gândirea mea, deşi el era complet covins că "sărutul nu e pup cum pupu' nu e sărut".

Mă lămureşte şi pe mine cineva? Să ştiu şi eu cum e până la urmă...

De ce?...

Hai să plutim pe nori,

Să fugim de ploi...

Doar noi doi

Într-o zi de joi.

Într-o zi de april

Scrisă cu aldin

În calendarul din cui.

De ce nu?

De ce mâine?

De ce nu joi?

De ce nu noi?

Îmi frângi aripile

Îmi spulberi visele...

Inima mi se destramă

Într-o cuşcă de alamă,

Ca mai târziu,

În negura zorilor,

Deasupra norilor

Să mă înalţ din cenuşă-

O mică păpuşă,

O biată copilă

Cu visuri prea mari

Pentru-a ei măsură.

Mi-am făcut şi eu blog...

De ce? Mare parte plictiseală, mică parte, nevoia de a avea ceva cu care să îmi umplu timpul.

Sper să vă placă ceea ce scriu eu pe aici şi să reveniţi şi altă dată :)...