Tăcere. Noi doi. Noi doi şi o întindere mare, albastră. Noi doi, unul lângă celălalt, imbrăţişaţi, dar nu destul de aproape. Marea. Zeiţă a timpurilor trecute, prezente şi viitoare, cu unduiri şerpuitoare în păru-i nemărginit de lung. Marea se oglindeşte în ochii tăi, ochii tăi oglindesc marea. Infinit. Cuprins între noi doi, infim dar infinit. Vara, anotimp al iubirii, al dezamăgirii, anotimp al vieţii, al morţii. Anotimp cu iz de salcâm şi tei, pictat în culorile parfumate ale ierbii proaspăt cosite şi ale cerului de amiază.

"Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care-l caută."

Încep frumos, cu zâmbetul pe buze şi termin cu lacrimi în ochi. În ciuda a ceea ce s-a întâmplat vei rămâne în gândurile mele mereu verişoara aia a mea nebunatică, cu care îmi petreceam nopţile la poartă şi zilele în soare pe deal.În ciuda faptului că ai renunţat la viaţă, la ziua de mâine, la bucuriile şi împlinirile pe care le-ai fi avut, vei fi mereu vie pentru mine, mereu proaspătă, cu obrajii rumeni şi sufletul blând, mereu aceeaşi fată pe care acum un an am lăsat-o în urmă cu lacrimi în ochi şi promisiunea neîmplinită a întoarcerii pe buze.

Condoleanţe familiei ce şi-a pierdut fiica înainte ca ea să îşi fi început pe deplin viaţa. Lacrimile mele vor uda alături de ale voastre trandafirii albi ai purităţii ce vor creşte pe mormântul copilei ce ne-a fost fiică, soră, nepoată, verişoară şi prietenă.

Poate.

Poate chiar avea dreptate, poate ar fi trebuit să îl asculte pe el, prietenul lui, nu pe mine, o intrusă... Poate am fost ca o frunză uscată care, în căderea ei, ajunge pe întinderea luciosă a unui lac netulburat... Poate dacă o adiere m-ar fi dus pe pământ, n-aş mai fi făcut unde pe lac, nu i-aş fi distrus calmul. Poate ar fi fost mai bine. Fără frunza aia mică şi pricăjită care a scăpat copacul verde de pata de culoare arămie ce i-o dădea şi care ajunge să perturbeze liniştea deplină a unui ochi de apă albastră.

Totuşi, privind atent undele apei, o să observi că e ceva trecător, apare dintr-o dată şi se domoleşte uşor, urmele se pierd până când totul revine la placiditatea precedentă...

Au, măseaua... :-((

După mine, cele mai crunte dureri sunt cele de dinţi... De două zile nici nu mai pot mânca din cauza unei măsele, care nu de alta, dar mă doare de îmi vine să mă urc pe pereţi :-s. Şi mai rău e că e pe partea dreaptă, aşa că mă doare în partea aia de la cap pe gât în jos şi chiar şi mâna... Pastile am luat cu pumnul (îmi zicea mama "Iuly, da' mai ia un algocalmin poate îţi trece.", eu, cu capul în pernă "Iau orice numai să-mi treacă."). Mi-aş scoate în secunda următoare măseaua cu patentul dacă aş şti sigur că după nu mă mai doare, dar nu mă risc să îl zgândăresc mai tare şi după să nu mai pot nici măcar să beau apă :-|.

Ziceţi şi voi, care e cea mai rea durere dintre toate? :-(

Ultima săptămână de şcoală 8->... Vine vara, bine-mi pare, că mă duc şi eu laaa... bunica;;). Nu mă duc la mare, asta e :-d. Deja la plajă, deja arsă de soare, deja mai vreau :->.
Abia aştept la bunica, mă bag la maşina de cusut, am treabă, am de citit, Doamne Fereşte, parcă n-ar fi vacanţă ;)). Da' cum să se poată la mine dacă eu deja fac planuri :-T? Planuri ca planuri, dar la mine tot timpul nu ies lucrurile cum trebuie şi mă întreb ce turnură o să ia de data asta :-?. Poate o să fie de bine :-d, poate de rău :-s... Dar eu oricum vreau să fac muuuulte vacanţa asta, parcă prea multe pentru 3 luni de zile dar găsesc eu o soluţie :-?. Poate îmi daţi şi voi alte idei de chestii de făcut în timpul care o să îmi rămână liber ;;).

P.S. Încă aproape o lună pînă la ziua mea :-d. Vă aştept în număr cât mai mare ;))...
P.P.S. Nu uitaţi de cadouri :">.
P.P.P.S. Week-end-ul viitor iar la plajă cu fetele ;;).