Uneori e nevoie de un singur gest pentru a face ziua cuiva mai frumoasă... Un zâmbet, o strângere de mână, o încurajare sau o îmbrăţişare. Gesturile mici ne fac viaţa frumoasă, mai ales atunci când vin de la persoane speciale.
Atunci când îţi e greu şi simţi că n-ai scăpare, zâmbeşte... Cei din jur îţi vor răspunde, iar înlănţuirea de zâmbete fugare va crea o stare generală de bine nu numai pt tine, ci pentri toţi din jur. Când eşti trist, nu te izola. Singurătatea împinge la gânduri sumbre, la adâncirea problemei. În schimb, înconjoară-te de persoane vesele, cu simţul umorului, ca capacitatea de a te face să uiţi de probleme...
Dar mai ales când te simţi singur, nu dispera... Găseşte acea persoană care te face să simţi că întreaga lume e a ta, că nu ai nevoie decât de prezenţa lui şi totul e ok, că simplul fapt că e acolo, lângă tine, umple tot golul pe care îl simţi şi îţi înseninează ziua. 
Vreau să păstrez momentele astea pt a umple toate golurile pe care le voi simţi, atunci când tu nu vei fi lângă mine. Pt toate momentele astea...

Îţi mulţumesc...  

Gânduri

Salut! Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine...

Nu ne-am mai văzut de mult. Nu, nu de ieri. De mult, de mult nu ne-am mai văzut aşa...

Noi doi. Eu, tu şi restul lumii...

Fără să ne ascundem, fără frică, fără prejudecăţi, probleme şi reproşuri. Gata cu gelozia, cu orgoliul, cu egoismul şi certurile!

Vreau doar să te simt lângă mine, tu simplu, privindu-mă galeş, strângându-mi mâna, îmbrăţişându-mă de fiecare dată ca şi cum ar fi ultima oară. Ca şi cum după ar urma să-mă iau valiza, să-ţi zic "Adio..." fluturându-mi batista în timp ce stropi de ploaie încep să cadă uşor. Îţi e frică de singurătate, şi mie îmi e...

Ne-am avut unul pe altul ca să umplem golurile. Mereu am avut impresia că tu îmi aduci succesul, fericirea, căldura, ploaia, soarele, că datorită ţie toate îmi merg bine. Încă trăiesc cu impresia asta. Dacă lumea ar fi atât de simplă ca iubirea noastră, nu s-ar mai plânge nimeni de nimic. Totul ar merge bine, toţi ar şti că au pe cineva care îi sprijină, care îi aşteaptă, care le doreşte binele şi care îi iubeşte sincer.

N-aş fi crezut niciodată că o să ajungem în punctul acesta. Acum fugi de mine, te ascunzi, ca mai apoi să mă cauţi cu privirea, să vii aproape... Mă chinui şi cred că eşti complet conştient de asta. Poate o faci să te distrezi, poate de dragul aparenţelor.

Sufletele tari devin efemere când în ecuaţie apare iubirea. Ce zici dacă am fi ca în prima zi, doar noi şi stelele?...

Aşa cum îţi plăcea să-mi zici când toţi îmi ziceau altfel,

Iuliana

Spune-mi ca pe vremuri deşi nu-s aceeaşi.

Voi încerca, pentru tine, să fiu din nou ca la început.

Doar spune-mi ca înainte...

"Aimée, (iar) te-ai prostit?!"

Truth hurts.

Lies kill.

Sfat pentru sine...

Nu te implica în problemele celorlalţi. Ai putea ieşi rău din asta, şi nu se merită...

Cel ce îţi este prieten îţi va deveni duşman, iar duşmanul prieten.

Iar ce e evident nu e niciodată adevărat, adevărul iese la iveală doar când îl cauţi...

Vina nu este a celui care pare vinovat, ci a celui ce suferă în taină.

Nu judeca oamenii după aparenţe, aparenţele înşeală...

Honey...

I don't know how to tell you, but...

There's a Chinese family in our bathroom... ;;)

Eu te ... Tu mă ... Noi ne ...

Oare râzi sau plângi când te gândeşti la mine?

Te trec fiori sau nu mai simţi nimic?

Oare tu mă mai ... ? Căci n-aş vrea să descopăr că tu nu mă mai ... când eu am început să te ...

Ştii tu... :-??

Nothing...

Where did all the love go?...

Where are the times when you we're telling me "I love you..." just to see me smiling?

You don't love me like you did before. Who stole your heart, who's in your mind? Why don't you tell me?

You got me begging for love, like never before...

I am here, but my soul is far away...

Gânduri la început de iarnă

Prima ninsoare aproape întotdeauna mă deprimă... Mă duce în stare de a tânji la ceva mai bun, la ceva supranatural, la ceva la fel de feeric şi minunat ca peisajul acela în faţa căruia m-am oprit preţ de câteva ore fără să mă pot dezlipi. Dimineaţa, ora 06:34... Mă ridic obosită din pat, încerc să găsesc telefonul fără să deschid ochii (explicaţia : încercam să îmi amintesc ce am visat şi îmi mai odihnesc un pic ochii :">). Îl găsesc, închid alarma şi mă trântesc la loc în pat, ca o revoltă faţă de faptul că trebuia să renunţ la bunătate de somn pentru a merge la dentist :-L. Şi totuşi parcă prea multă lumină era prin cameră, prea se chinuia natura să mă trezească, aşa că am deschis într-un final ochii şi ce să vezi?... Alb, nemărginit şi pur... Ninsese ;)). Şi încă ningea, uşor, cu fulgi zburdalnici şi pufoşi, aşa cum îmi place mie mai mult. De bucurie, mă arunc asupra ferestrei şi o deschid, şi mă izbeşte un val de fiori reci care mă patrund până în măduva oaselor.... " Da, a venit în sfârşit iarna." îmi zic în gând în timp ce un fulg mai îndrăzneţ mi se aşează pe mână... Îmi dau seama că sunt îmbrăcată în cămaşă de noapte şi un vecin din blocul de alături mă priveşte ca pe o bezmetică, aşa că mă retrag în spatele perdelelor şi mai rămân un pic. O lacrimă mi se scurge pe obraz şi mă apucă un dor de bulgărerile de când eram mică şi ajungeam acasă udă până la piele, cu nasul, urechile şi mâinile degerate... De ce-am lăsat să se dispară copila din mine ca zăpadă sub razele soarelui sfios de iarnă?