Nu ne-am mai văzut de mult. Nu, nu de ieri. De mult, de mult nu ne-am mai văzut aşa...
Noi doi. Eu, tu şi restul lumii...
Fără să ne ascundem, fără frică, fără prejudecăţi, probleme şi reproşuri. Gata cu gelozia, cu orgoliul, cu egoismul şi certurile!
Vreau doar să te simt lângă mine, tu simplu, privindu-mă galeş, strângându-mi mâna, îmbrăţişându-mă de fiecare dată ca şi cum ar fi ultima oară. Ca şi cum după ar urma să-mă iau valiza, să-ţi zic "Adio..." fluturându-mi batista în timp ce stropi de ploaie încep să cadă uşor. Îţi e frică de singurătate, şi mie îmi e...
Ne-am avut unul pe altul ca să umplem golurile. Mereu am avut impresia că tu îmi aduci succesul, fericirea, căldura, ploaia, soarele, că datorită ţie toate îmi merg bine. Încă trăiesc cu impresia asta. Dacă lumea ar fi atât de simplă ca iubirea noastră, nu s-ar mai plânge nimeni de nimic. Totul ar merge bine, toţi ar şti că au pe cineva care îi sprijină, care îi aşteaptă, care le doreşte binele şi care îi iubeşte sincer.
N-aş fi crezut niciodată că o să ajungem în punctul acesta. Acum fugi de mine, te ascunzi, ca mai apoi să mă cauţi cu privirea, să vii aproape... Mă chinui şi cred că eşti complet conştient de asta. Poate o faci să te distrezi, poate de dragul aparenţelor.
Sufletele tari devin efemere când în ecuaţie apare iubirea. Ce zici dacă am fi ca în prima zi, doar noi şi stelele?...
Aşa cum îţi plăcea să-mi zici când toţi îmi ziceau altfel,
Iuliana
0 curioşi:
Trimiteți un comentariu