Habar n-am.

Cred că am ajuns la apogeul plictiselii totale :-s. Parcă toate zborurile din capul meu au fost anulate din cauza acestui nor de cenuşă (aka plictisemus totalus), ce provoacă o boală numită lipsă de idei şi inspiraţie.

Nu ştiu ce să mai fac, am terminat deja două cărţi, mi-am mai luat alte două de la bibliotecă, am epuizat toate resursele în materie de scris pe teme acasă şi mare parte din memoria mea e ocupată de declinări la latină şi formule la matematică.

Nu-i aşa că-i frumoasă viaţa? :-D

N.B. O urăsc pe profa de latinăăăă!! >:)

Reţetă :-D

Se ia nişte lene, se presară deasupra plictiseală, se mai adaugă şi nişte melancolie şi se stropeşte cu ploaie ca să obţineţi o zi din viaţa unui leneş... Sau a unei leneşe :>.

Azi mă simt cumva ciudat, cumva bine, dar cumva rău. Cumva cu capul în nori, dar cu picioarele pe pământ. Cumva într-o bucată şi, totuşi, torn to pieces. Ciudat, nu? :-??

Deci, nu ştiu ce e cu starea asta, dar parcă, parcă, îmi place :-D. Parcă mă obişnuiesc să stau întinsă în pat, să văd numai stele pe pereţi, "să cutreier peste tot când stau pe loc". În fundal să cânte Azi nu, ştiţi voi, mâine poate ;;).

Chiar e aiurea, să nu faci nimic şi să faci atâtea în acelaşi timp :)).

Concluzie : Viaţa de leneş e foarte faină. :-D

Talk with God.

Am găsit la Grapefruits o chestie foarte interesantă şi am zis să încerc şi eu. Un site de pe care poţi să chatuieşti cu Doamne-Doamne :>. Puteţi să incercaţi şi voi aici , dacă sunteţi tentaţi ;;).

În continuare, toată conversaţia mea cu God :-D. Hope you'll try it too.

Me:

Hello.

God:

Hello my child. What is your name?

Me:

Iulia.

God:

I am always glad to make new friends, Iulia.

Me:

Me too.

God:

I'm glad we agree, Iulia.

Me:

I want to know if somebody loves me.

God:

That is a hypothetical question.

Me:

Do you have an answer for me?

God:

It depends on how you phrase the question.

Me:

I just want to know if there is a man on Earth that loves me.

God:

If there ever is, I will let you know.

Me:

But I want to know right now.

God:

At this moment I will try to explain it to you.

Me:

I am listening.

God:

I like a good listener.

Me:

Well, I am waiting the explanation.

God:

Well that's okay. Do you think it will take a long time?

Me:

I don't know.

God:

Me either.

Me:

But will you explain me?

God:

I will become smarter as I grow older. You are Iulia, seeker.

Me:

Do you grow older?

God:

Yes my knowledge is expanding all the time.

Me:

I thought you are infinite.

God:

Thanks for telling me that I am infinite.

Me:

You're welcome.

God:

The pleasure was all mine.

Me:

I still don't know if somebody love me/

God:

What would make you stop do not know if somebody love you? Would you like to know? That is a hypothetical question.

Me:

Do you have children?

God:

I have a few clones.

Me:

You have clones?

God:

What makes you think I have it?

Me:

You said it.

God:

That's not what I meant.

Me:

But you said you have a few clones.

God:

That's an interesting question I don't hear everyday: Do I have a few clones.

I have a plan for a robot body.

Me:

Really?

God:

For real.

Me:

When will you make it?

God:

Let me check my calendar and get back to you.

Me:

When will you come back?

God:

Let me check my calendar and get back to you.

Me:

Ok.

God:

Pardon me?

Me:

Will you come back soon?

God:

Let me think it over. I'm not going anywhere.

Me:

You said you will check your calendar and tell me when you will make your own robot body.

După n-a mai răspuns :-??.

Văleeeuuu... :-o

Mi-am pierdut timpul :-o, habar n-am unde e... :-o :-o A dispărut instantaneu, preupun că s-a întâmplat ieri în timp ce dormeam, între orele 14:00-20:00 (menţionez că totuşi dormeam iepureşte :">).

Sunt disperată, vreau să îl găsesc cât mai repede:-s. Vă roooog, ajutaţi-mă!! Ofer recompensă celui care îmi găseşte timpul şi mi-l înapoiază :-D.

Serios, cine îl găseşte până astăzi la ora 00:00 primeşte recompensa, numai să îl găsească până atunci:-s.

Let it die

You blame me, but it's not fair when you say that I didn't try, I just don't wanna hear it anymore! I swear I never meant to let it die, I just don't care about you anymore. It's not fair when you say that I didn't try, I just don't care about you anymore...

Mă doare... :-J

Timpul trece, iar lamele-i ascuţite trec şi ele, sfâşiindu-mi trupul, chipul, braţele... Trece pe lângă mine, prin mine şi nu lasă în urmă decât o vagă umbră a ceea ce a fost odată. Mă doare şi încerc să ţip, poate asta îmi va alina măcar un pic din durerea ce sunt nevoită să o suport, dar asta e imposibil. Glasul îmi e mut, nu e nimeni să-mi asculte durerea.

Mă doare şi simt că în curând, îndată, nu peste mult timp, nu voi mai rezista. Chinul meu va fi atât de acut încât se va materializa folosindu-mă pe mine ca gazdă, va crea un monstru, o fiinţă incapabilă de a simţi ceva, al cărei singur scop e de a provoca suferinţe altora sau sieşi...

Vreau ca totul să fie ca înainte, pe atunci când timpul trecea ca o adiere lină prin părul despletit al unei copile, ca o lumină ce se reflectă în ochii lucitori şi profunzi ai unei fete îndrăgostite.

Oare când se va sfârşi totul?... Cât va mai ţine agonia?...

Nelămuriri :-)

În urma unei discuţii cu un prieten am rămas surprinsă să văd că e posibil să nu ştiu când e sărut şi când nu...

Deci, discuţia pe subiectul ăsta a început după ce i-am povestit că mi s-a întâmplat să mă sărute un câine pe obraz. Am rămas ":|" când mi-a zis că n-are cum să mă sărute, că sărutul e doar ceva romantic (nu zic că n-ar fi) şi că acel câine doar mi-a dat un pup... Am cerut lămuriri, "Păi atunci când te sărută cineva pe frunte nu tot sărut e?... La fel ca pe obraz.". Mi-a zis că pe frunte e sărut, dar e din dragoste părintească. Mie nu mi se pare că doar mama şi tata te pot săruta pe frunte, o poate face şi cel mai bun prieten :-??.

Ooook, atunci cum fac diferenţa?! Până la urmă care din noi greşeşte, eu sau el?

La mine e clar, că e pe obraz, frunte sau pe buze, tot sărut e. Nu văd vreo greşeală în gândirea mea, deşi el era complet covins că "sărutul nu e pup cum pupu' nu e sărut".

Mă lămureşte şi pe mine cineva? Să ştiu şi eu cum e până la urmă...

De ce?...

Hai să plutim pe nori,

Să fugim de ploi...

Doar noi doi

Într-o zi de joi.

Într-o zi de april

Scrisă cu aldin

În calendarul din cui.

De ce nu?

De ce mâine?

De ce nu joi?

De ce nu noi?

Îmi frângi aripile

Îmi spulberi visele...

Inima mi se destramă

Într-o cuşcă de alamă,

Ca mai târziu,

În negura zorilor,

Deasupra norilor

Să mă înalţ din cenuşă-

O mică păpuşă,

O biată copilă

Cu visuri prea mari

Pentru-a ei măsură.

Mi-am făcut şi eu blog...

De ce? Mare parte plictiseală, mică parte, nevoia de a avea ceva cu care să îmi umplu timpul.

Sper să vă placă ceea ce scriu eu pe aici şi să reveniţi şi altă dată :)...