Îmi place să visez. Îmi place ca visele mele să fie pline, calde, colorate... Îmi place ca visele mele să mă ducă unde e frumos şi bine... Să mă trezesc cu impresia că încă dorm cu capul pe pieptul în care bate o inimă în acelaşi ritm cu a mea. Şi că degete jucăuşe fac rotocoale prin părul meu. Şi că părul îmi e ciufulit din cauza lui, nu pentru că mă foiesc rău de tot în somn... Şi să mă trezesc cu zâmbetul pe buze şi speranţa că visul mi se va-mplini curând...
Dar am şi vise goale, atunci când ziua mi-a fost rea şi speranţa mi-a slăbit... Când n-am cu ce să-mi umplu visele şi ele rămân goale, reci şi chinuite, ca un înger căzut din cer într-un loc fără lumină, fără iubire, fără credinţă...
Eu visez un străin. Un străin visător. Care zâmbeşte când mă întâlneşte în vis...
"Ne întânim din nou..."
Nu-l cunosc, dar el mă cunoaşte, şi îmi vorbeşte de mine de parcă ar vorbi despre el. Ştie mai multe decât oricine şi decât ar trebui. Ştie că iubesc mult şi că nu-mi place să o arăt... Un singur lucru nu ştie...
Că el este cel pe care îl iubesc...
Dream, live, love...
2 curioşi:
frustrant : tu visezi straini, iar mama iti spune sa nu vorbesti cu ei... maturizeaza-te repede si fii tu strainul... :)
Să ştii că m-ai pus pe gânduri cu asta:-?... Merg să bântui visul cuiva >:) ;;).
Trimiteți un comentariu